To some special friends ...

Sunt momente in viata in care esti prins intre bine si rau, intre corect si gresit, intre da si nu. Sunt momente in care poti lua decizii, sunt momente in care nu stii ce sa faci.
Trebuie sa inveti sa pierzi, sa castigi, sa nu te dai batut, sa mergi cu capul sus, sa uiti, sa ierti, sa inveti cate ceva din fiecare lucru marunt.
Trebuie sa te faci inteles si sa intelegi. Trebuie sa te lupti sau sa lasi pe altii sa se lupte pentru tine. Trebuie sa ai limite, trebuie sa le incalci cand este necesar, trebuie sa stii ce presupune asta.


E greu sa treci peste clipe care au o foarte mare semnificatie pentru tine, dar in acelasi timp nici nu vrei sa le uiti. E greu sa te prefaci ca nu s-a intamplat nimic cand un sentiment te urmareste peste tot. E greu sa fii cine nu esti.
Sunt cine sunt pentru ca vreau sa fiu, sunt cine sunt pentru ca asa m-ati facut voi. Sunt cine sunt pentru ca asa merit sa fiu.

Love you all. 8->

Moscow, here I come :))

Da da da:x

Sa stii…

Sa stii ca lumea in care traim nu este locul perfect- bine, n-a zis nimeni ca exista perfectiune, dar unii se apropie.
Lumea nu e ceea ce mi-am dorit, doresc sau imi voi dori vreodata. Lumea e rea, egoista, insensibila. Lumea nu se gandeste daca tie o sa-ti fie bine sau nu.
Ei nu stiu cine esti si nici nu ii intereseaza. Ei se gandesc numai la ei, numai la persoana lor.
Si tu.. tu ce faci? Suferi, plangi, iti faci griji- absolut degeaba. Invata sa nu mai pui suflet, sa fii si tu la fel de insensibila ca ei, sa-i faci sa-i doara si sa se gandeasca mai bine data viitoare.
De ce asa? Pentru ca asta e viata. E un cerc care se roteste continuu. O roata care e in cadere libera pe o panta fara sfarsit. Un lant al slabiciunilor. E ceea ce tu nu vrei sa fie.
Asta e tot ce trebuie sa stii.

Ganduri.

Groaznic. Ciudat. Stupid.

Niciun cuvant nu exprima cu adevarat ceea ce simt. Poate toate la un loc reusesc sa creeze intelesul starii "aceleia" de spirit.
E ciudat sa ai la dispozitie sute, mii, milioane de cuvinte, insa niciunul sa nu defineasca ceea ce tu ascunzi in spatele lui.
Esti fericit- zici: "Sunt fericit!". Dar acesta o fi oare cuvantul potrivit?
Esti trist-zici: "Of, ce nasol ma simt!" Definesc aceste cuvinte exact ceea ce tu traiesti?
Poate ca da, poate ca nu. Eu tot am impresia ca o stare de spirit nu poate fi demonstrata printr-un singur cuvant.

Deci da- "Groaznic. Ciudat. Stupid." - cam asta e starea mea de spirit. Si totusi, cuvantul care imi domina momentan existenta este altul... total opus acestor 3. E simplu si chiar defineste ceea ce simt pentru ca are un inteles vast- "Love".

Si iarasi se bat cap in cap. Sunt "fericita" si "trista" in acelasi timp- mai mult "fericita".

Hai sa invatam sa pierdem!

Da. Haide. E simplu? Uhm... nu. Dar se poate; insa multa lume nu accepta asta. Multi nu stiu cum e sa pierzi, sau sa fii invins.
Eu vreau sa vorbesc acum despre cum e sa pierzi, nu sa fii invins; despre cum sa pierzi in.. "dragoste", de exemplu. Sunt multe cazuri in care fete, sau baieti raman cu pata pusa atunci cand le place cineva, si nu stiu ce sa mai faca in legatura cu asta. Aici intervine expresia "Invata sa pierzi!". De ce? Pt. ca in viata nu ai parte numai de victorii, mai ai parte si de decaderi, si la capitolul "Iubire", pot spune, ca ai parte de destul de multe.
Tocmai de aceea, va invit sa invatati sa pierdeti. O sa ziceti, "Bine, bine, tu ne dai sfaturi noua, asa pe nestiute?". Pai, mai, de ce as scrie daca nu as stii ce scriu? Normal ca stiu, ca doar am trecut si eu prin asta, si am invatat. Revin la zicala "Nu oi fi eu mare experimentata, insa stiu ce vorbesc."
Asadar, lasati deoparte trecutul ne-glorios, si incercati sa obtineti ceva mai bun, care se afla poate chiar sub nasul vostru.

"Friends will be friends"

Da, da, da. Revin la topic-ul "Friends" ( pe care observ ca nu-l mai am pe blog :-?, nu stiu din ce motive). Aveam acolo o melodie de la Tenacious D - Friendship, care spunea "Friends will be friends/They say that friends are friends/To the bitter end." Ei bine, vezi sa nu ;). Si stiu ca si voi sunteti de acord cu asta :). Bine, nu stiu daca toti sunteti de acord, dar o mare parte da:-?.
Saptamanile trecute eram si eu fericita ca, finally, totul merge bine, insa da, mi-am dat seama ca nu e chiar asa. Adica da, sunt fericita, dar iarasi incep sa realizez anumite lucruri care dor. Sunt momente in viata in care chiar daca nu te simti bine, poti sa le dezvalui si celorlalti acest sentiment, nu neaparat cu exemple si detalii, insa spune-le. Nu-i lasa sa-ti vorbeasca fara sa-i auzi sau fara sa le raspunzi. Un om cand are parte de astfel de raspunsuri, adica inexistente, crede ca e vina lui sau ca ceva te motiveaza sa nu vorbesti cu el, sau ca problema ta este legata de ce spune el. Nu-l lasa sa creada asta, pentru ca e naspa. Zi-i ca nu ai chef, ca esti suparat si ca eventual o sa-i explici mai tarziu; nu e cazul sa isi faca griji pt tine.
Sunt lucruri simple, pe care tot omul le poate urma, insa nu.. nu nu si iarasi nu. E o lume atat de indiferenta si egoista incat aceste lucruri simple devin complicate, fara sens, inutile. Mai bine taci si suferi si ii faci pe toti curiosi decat sa le zici ca ai ceva si nu e vina lor, evident.
In fine... probleme probleme si iaaaar probleme. De ce? Pt ca ma gandesc mai mult la altii decat la mine. A, deci rezulta ca e vina mea, nu? Ei bine, poate este; dar totusi nu consider ca cer prea mult de la un "prieten".
Oricum, guyz, nu va faceti griji pentru mine; viata mea e super. Nu am nevoie de explicatiile voastre;). [Right :-j]

That's it. If you consider yourself a friend of mine, act like one.

Love : Dee, Bloo, Stefan, Catix, Raresh, Gabitza and others >:D<:* ILY :X

Totul sau nimic.

De ce unii vor totul sau nimic?
De ce unii nu se multumesc cu cat au?
De ce unii nu gandesc mai departe de realitate?
De ce unii se rezuma la ce vad si aud si nu incearca sa exploreze?
"De ce", "de ce", si iar "de ce".
Ei bine.. pentru ca, pentru ca lumea e ciudaaata. Cat de ciudata? Destul de ciudata ca sa o inteleg/em pe deplin.
Eu una ma rezum la ce stiu eu, la ce am trait, la ce mi s-a intamplat- si mi s-au intamplat destule. Nu oi fii eu mare experimentata in problemele vietii sau bla bla, insa stiu ce zic, caci asa traiesc. O maaare telenovela.. nu o sa va zic toata poveste pentru ca poate nu va intereseaza, sau pentru ca poate unii o stiu deja.. o sa va zic ce am invatat din asta.
Am vrut "totul sau nimic".. am vrut prieten. Da.. la asta se refera la super-iubirea- aaaiurea. Eram asa de naiva, nu stiam nimic, m-am avantat- mareeee prostie. Acum sa nu va ganditi ca cine stie ce am facut; nimic- pur si simplu iar nu am ales ce trebuia .
Deci.. e ca o lectie pentru toti si toate. Aveti grija ce alegeti ca ramaneti cu buza umflata.
Ma rog.. tipu' nu a inteles nimic din ce am vrut eu, a interpretat aiurea, si acum nu ne mai vorbim. Dar vezi Doamne, ce ranit era el. "Dios mio" :)).. ce am putut sa-i fac eu... m-am despartit de el pt. ca nu stia sa respecte cuvantul meu, pt. ca facea misto de o intamplare neplacuta din viata mea, pt. ca una zicea si alta facea, pt. ca nu stia cum sa se comporte cu o fata. Inimaginabil... . Realizati si voi ce am putut sa-i fac, da? Inca imi pare rau :-<. [Mda.. ma scuzati. Putina ironie, in cazuri d'astea nu strica niciodata.] Ma rog.. De ce am ales ca titlu "Totul sau nimic" ? Pai.. pt ca vreau sa lansez (:>) un sfat pt toaaata lumea. Incercati sa va multumiti cu ce aveti, incercati sa cunoasteti persoana cu care aveti de gand sa va cuplati inainte de a face acest pas, incercati sa nu va doriti totul sau nimic, pt ca nu o sa iasa. Orice ati alege, nu o sa va simtiti in regula- parerea mea, evident.

Hai, aveti grija si nu ignorati acest post. Poate o sa va ajute candva. Stiti voi vorba aia cu "Sa invatam din greselile altora" sau ceva de genu.
Love >:D<:*
P.S. : Si eu am invatat din greseala mea, si acum imi este mult mai bine cu noul mod de gandire (si cu noul prieten :X ;)) ). I can say that I'm happy, very happy. I'm in love.. ce sa mai :). :X

Blog-ule, nu te-am uitat :)

Hey oh;)).. stiu, stiu.. nu am mai scris de mult. Ei bine, now I'm back, cu subiecte noi >:).. ca deh.. Time passes, people change :)

Beware>:) [;))]

Azi.

Azi a fost naspa. O zi nasoala din aproape toate punctele de vedere; vreme, scoala, personal life.
Sa ne ia naiba! De ce ne trebuie scoala? De ce trebuia ca mama sa apartina sistemului comunist si sa aibe inca idei "din alea"?
Sa o ia naiba de vreme! De ce trebuie sa ploua? Sa fie noroi? Sa fie frig?
Sa o ia naiba de viata personala! De ce imi trebuie mie atatea probleme? De ce sunt eu, eu?
Gata.. deja m-am plictisit.

Nu stiu ce am azi... .Vreau sa fie maine.

[Si daca maine o sa vreau sa fie iarasi azi... ? :-<]

Again ...

Eh... o data cu venirea din Brasov au si inceput intrebarile de tot felul.
De ce ne-am intors?In Bucuresti e viata noastra 8-|.
De ce n-am stat mai mult?Banii sunt o problema.
De ce e mai frumos in Brasov?Pentru ca e o alt fel de viata.

Si tot asa... . Insa iar incep sa ma intreb de ce EU imi pun intrebarile astea.. si de ce mereu. Mi-am mai zis ca sunt diferita, mult mai diferita decat altii, mi-am mai zis ca am anumite pareri, bune sau rele... multe mi-am mai zis. Dar iar revin asupra "nelinistii" mele.
Mi se intampla ceva ciudat, iar. Am impresia ca sunt de forma in viata asta; ca sunt folosita, inselata, tradata, luata peste picior, si altele. Poate nu e chiar asa... dar daca e?

Ei si daca am prieten, sunt superioara altora? Uhm.. nu. Viata mea nu consta in a avea prieten pentru a fi superioara altora. Momentan mie imi este absolut indiferent daca am prieten sau nu. Faptul ca am prieten nu-mi schimba nici gandirea, nici actiunile, nici prieteniile.

Ei si ce daca am note mari la scoala? Sunt constienta ca in momentul de fata trebuie sa ma gandesc si la viitorul meu si la ce o sa se intample cu mine dupa liceu.O sa fac o facultate, aici sau in strainatate( asta daca mai vine cineva cu mine...), o sa am o slujba, o sa am si o familie, o sa fiu mare... .

Ei si ce daca vizitez Europa? Atata timp cat ai mei imi dau bani, si atata timp cat chiar imi doresc sa vad ce-i " pe aici", prin lume, nu e nimic deosebit. Ma gandesc ca unii la 7-8 ani, au vazut mai multe decat mine in ultimii 2 ani, de cand am inceput sa ma plimb prin UE. Ma gandesc la altii, la diferite varste, nu se mai satura sa se "documenteze" in privinta acestui subiect.

Ei si ce daca asa sunt eu? M-am obisnuit cu mine. Ma cunosc. Stiu ce vreau sa fac, stiu ce pot sa fac si stiu si cum sa fac(de cele mai multe ori). Stiu ce sa zic, cand sa zic; daca nu ma crezi, asta nu-i problema mea. Mie nu-mi place sa mint si sa amagesc asa fara sens. Cand are sens sa fac asta, o fac cu delicatete, fara sa jignesc sau mai stiu eu ce.Nu-mi sta in fire sa bat campii cand vorbesc cu o persoana, mai ales atunci cand persoana are nevoie de mine.

Sunt cum sunt, si ma accepti asa cum m-am format, daca imi esti prieten. Nu putini ma cunosc, insa nu multi imi sunt prieteni.

[B][R][A][S][O][V]

Da.. :-<... Brasov este locul unde nu o sa ma plictisesc niciodata :). Chiar daca localnicii nu vad Brasovul asa cum il vedem noi, in acest oras ma simt.. ca acasa. Este la munte, are o istorie minunata si nu este Bucurestiul de care mi s-a acrit. Daca aveti ocazia sa mergeti in Brasov nu o ratati. Credeti-ma... nu o sa regretati nicio secunda petrecuta acolo :x.

Dificil.

Sa va iau cu x si y? Expirat. Sa va zic direct? Nici vorba.
O sa fac iar un dialog intre mine si... mine:-? . Sunt ca Iona asa...vorbesc cu mine..meditez, va las sa ma cunoasteti.
As vrea sa fiu o piatra. Piatra n-are sentimente. Nu poate sa aiba prieten sau dusman. Ea stie doar sa stea si sa fie calcata. E simplu: stai- esti calcat, stai- esti calcat. Si ciclul se repeta paaana ... esti sfaramata de un tir de 7 tone( sau cate o avea :-??).
Ma rog.. mai pe scurt, daca esti piatra, nu ai probleme de genu: ce o sa se intample cu mine? Pentru ca o piatra doar sta.
Ok..poate delirez.Dar ganditi-va. Cum ar fi sa stai toata viata fara sa faci nimic (vorba aia- "ca o stana de piatra")...?
Eh..poate unii inteleg ce am vrut sa exprim prin aceasta comparatie, si poate chiar se afla in situatia mea; o situatie dificila ce-i drept.



Mersi . :)

Discutii.

Zilele astea vorbeam cu fetele despre baieti si cu baietii despre fete. De ce? Pentru ca noi nu intelegem ce vor ei, si invers.
Si da, continui sa zic ca nu-i inteleg, pentru ca nu-i inteleg. Nu e vorba numai de un sigur baiat. In viata unei fete nu e vorba numai de un singur baiat; sunt mai multi. Suntem inconjurate de baieti - frumosi, urati, rai, buni, cu suflet, fara. Asa o fi? Eu asta cred. Vorbsc prostii? Poate... .
Si ma rog... vorbeam noi asa despre cat de greu este sa le faci pe plac fetelor. Este ;). Suntem pretentioaaaase: vrem ca totul sa fie bine; cerem prea mult /:) ? Uhm... :-? :-?...NU! Dar na...acum fiecare baiat percepe cum vrea si cum poate dorintele unei fete.
Dar fetele? Cum sunt? Sunt naspa? Sunt si ele ca na... .Mai greseste omu', mai omite, mai, mai, mai.
Eh..eu continui sa sper la o viata buna. O sa fie si suisuri si coborasuri, dar cred ca o sa fie bine; si cu fetele si cu baietii si cu toata lumea.

Ianuarie. Frumos. School sux(as usual).



Am invatzat un lucru.. invatza sa gandesti tu singur.

Nu mai crede in ce spun altii. Invatza sa fii tu si sa te bazezi pe ce zici tu.

Ia cate putin din fiecare sfat dar nu il exploata.

Iubeste. Ai grija pe cine. Ca e fata ca e baiat, chiar nu conteaza. Ai grija.

Invatza. Invatza sa traiesti, sa iubesti, sa iertzi, sa urasti.

Dar toate au o limita. Nu o depasi.

Filozofeaza..asa cum fac eu. Te va ajuta candva. Pe mine ma ajuta.:)

Traieste. Fiecare clipa iti poate aduce fericire, sau tristetze.

Tocmai de aceea...invatza sa uiti. Uneori poate fi mai bine.


Ianuarie. Frumos.

(Stiu ca e din Ianuarie insa am mutat post-ul aici pentru ca incerc sa renunt la hi5 :-j. Enjoy :D)

Eu.

Cine sunt eu?
Ioana, si? Ce rost am eu? Nu am aflat. Poate o sa aflu; tind sa cred ca timpul le rezolva pe toate.
Iubesc? Urasc? Poate.
Gresesc? Iert? Mereu.
De ce sunt asa? Cum am ajuns sa fiu cine sunt? Nu stiu. Dar stiu ca am avut mereu oameni langa mine care sa ma ajute si sa ma indrume in viata.
Am 16 ani. Pfff... sunt mare? Si daca nu vreau sa fiu mare? Nu sunt. Traiesc cum vreau. Nu imi zice nimeni ce sa fac; si daca imi zice, poate nu iau in considerare.
Omit? Normal. Oricine omite. De ce nu si eu?Pai sa vedem...sunt lucruri in viata care imi plac sau nu. Si atunci, daca nu imi place ceva, de ce sa nu omit?
Si da, sunt dificila. Orice om e dificil daca nu il intelegi. Sunt inteleasa? Mai gandeste-te o data. Eu cred ca nu-s. De ce? Pentru ca nu ma asculti asa cum trebuie.
Am prieteni? DA. Cati? Multi. Valorosi? Unii. Cine? Se stiu, sau cel putin ar trebui sa se stie. Exemple? Diana, Danutza, Cristina, Stefan, Bloo, Tudor,Robbie, Bee(lista continua, dar presupun ca va stiti...) ajung? Da. Prieteni noi? Si da, si nu. Pe Stefan il stiu de cand eram copii. Restu', colegi. Sunt "indispensabili"? Ohoo ;)).
Do I have a crush? Oh, yes.
Do I care about what others say? Sometimes. De ce? Pentru ca poate au dreptate.
That's it. Nu mai am inspiratie. Asta ar trebui sa fie o analiza sub forma de quiz:-?...whatever it is...e descrierea mea, asa cum ma vad eu. E scrisa in modul in care imi place sa scriu de obicei, unii poate s-au prins.

Buh bye, and thanks for reading my blog. >:D<:*

Astenie de primavara.

Mda..de cateva zile am o stare melancolica. Ce sa spun...vine primavara si acesta este anotimpul care teoretic m-ar "readuce la viatza"...bullshit;).Pana acum asa era...adica ma simteam fresh and full of life..acum..nush..ma simt satula de ... .
What about my boyfriend? De ce? Pentru ca this is the question; unde e si ce face?Exista? Va aparea? Nush...Uhm...sa zic ca imi place de cineva? Zic... ca asta simt. Problema e ca nu stiu de cine :-j.

Ar fi x dar ar fi si y. Si daca l-as alege pe x, ce s-ar intampla cu y? Dar invers? Nush..chiar nush..sunt confuza. Vorbesc ciudat, ma port ciudat... fac lucruri pe care nu le-am mai facut[azi e o zi memorabila pt mine..:))...am reusit sa fac roata:))], anyway.. sunt ciudata @-).
Privesc in gol, raman pe ganduri, uit sa raspund la intrebari, ma preocupa prea mult scoala... wtf?Iarasi..nu stiu. M-am schimbat? M-au schimbat ei? X si Y sunt de vina? Nu cred ... . Simt ca am nevoie de cineva ... un cineva numai al meu. E imposibil? Nu e... . Si daca nu e imposibil, atunci ce e de facut?

Pai stiu si asta..si daca stiu de ce nu fac? Pentru ca nu vreau..pentru ca nu am nevoie...si totusi am. As vrea sa fiu altfel. Chiar as vrea ... .