Eh... o data cu venirea din Brasov au si inceput intrebarile de tot felul.
De ce ne-am intors?In Bucuresti e viata noastra 8-|.
De ce n-am stat mai mult?Banii sunt o problema.
De ce e mai frumos in Brasov?Pentru ca e o alt fel de viata.
Si tot asa... . Insa iar incep sa ma intreb de ce EU imi pun intrebarile astea.. si de ce mereu. Mi-am mai zis ca sunt diferita, mult mai diferita decat altii, mi-am mai zis ca am anumite pareri, bune sau rele... multe mi-am mai zis. Dar iar revin asupra "nelinistii" mele.
Mi se intampla ceva ciudat, iar. Am impresia ca sunt de forma in viata asta; ca sunt folosita, inselata, tradata, luata peste picior, si altele. Poate nu e chiar asa... dar daca e?
Ei si daca am prieten, sunt superioara altora? Uhm.. nu. Viata mea nu consta in a av
ea prieten pentru a fi superioara altora. Momentan mie imi este absolut indiferent daca am prieten sau nu. Faptul ca am prieten nu-mi schimba nici gandirea, nici actiunile, nici prieteniile.
Ei si ce daca am note mari la scoala? Sunt constienta ca in momentul de fata trebuie sa ma gandesc si la viitorul meu si la ce o sa se intample cu mine dupa liceu.O sa fac o facultate, aici sau in strainatate( asta daca mai vine cineva cu mine...), o sa am o slujba, o sa am si o familie, o sa fiu mare... .
Ei si ce daca vizitez Europa? Atata timp cat ai mei imi dau bani, si atata timp cat chiar imi doresc sa vad ce-i " pe aici", prin lume, nu e nimic deosebit. Ma gandesc ca unii la 7-8 ani, au vazut mai multe decat mine in ultimii 2 ani, de cand am inceput sa ma plimb prin UE. Ma gandesc la altii, la diferite varste, nu se mai satura sa se "documenteze" in privinta acestui subiect.
Ei si ce daca asa sunt eu? M-am obisnuit cu mine. Ma cunosc. Stiu ce vreau sa fac, stiu ce pot sa fac si stiu si cum sa fac(de cele mai multe ori). Stiu ce sa zic, cand sa zic; daca nu ma crezi, asta nu-i problema mea. Mie nu-mi place sa mint si sa amagesc asa fara sens. Cand are sens sa fac asta, o fac cu delicatete, fara sa jignesc sau mai stiu eu ce.Nu-mi sta in fire sa bat campii cand vorbesc cu o persoana, mai ales atunci cand persoana are nevoie de mine.
Sunt cum sunt, si ma accepti asa cum m-am format, daca imi esti prieten. Nu putini ma cunosc, insa nu multi imi sunt prieteni.
De ce ne-am intors?In Bucuresti e viata noastra 8-|.
De ce n-am stat mai mult?Banii sunt o problema.
De ce e mai frumos in Brasov?Pentru ca e o alt fel de viata.
Si tot asa... . Insa iar incep sa ma intreb de ce EU imi pun intrebarile astea.. si de ce mereu. Mi-am mai zis ca sunt diferita, mult mai diferita decat altii, mi-am mai zis ca am anumite pareri, bune sau rele... multe mi-am mai zis. Dar iar revin asupra "nelinistii" mele.
Mi se intampla ceva ciudat, iar. Am impresia ca sunt de forma in viata asta; ca sunt folosita, inselata, tradata, luata peste picior, si altele. Poate nu e chiar asa... dar daca e?
Ei si daca am prieten, sunt superioara altora? Uhm.. nu. Viata mea nu consta in a av
ea prieten pentru a fi superioara altora. Momentan mie imi este absolut indiferent daca am prieten sau nu. Faptul ca am prieten nu-mi schimba nici gandirea, nici actiunile, nici prieteniile.Ei si ce daca am note mari la scoala? Sunt constienta ca in momentul de fata trebuie sa ma gandesc si la viitorul meu si la ce o sa se intample cu mine dupa liceu.O sa fac o facultate, aici sau in strainatate( asta daca mai vine cineva cu mine...), o sa am o slujba, o sa am si o familie, o sa fiu mare... .
Ei si ce daca vizitez Europa? Atata timp cat ai mei imi dau bani, si atata timp cat chiar imi doresc sa vad ce-i " pe aici", prin lume, nu e nimic deosebit. Ma gandesc ca unii la 7-8 ani, au vazut mai multe decat mine in ultimii 2 ani, de cand am inceput sa ma plimb prin UE. Ma gandesc la altii, la diferite varste, nu se mai satura sa se "documenteze" in privinta acestui subiect.
Ei si ce daca asa sunt eu? M-am obisnuit cu mine. Ma cunosc. Stiu ce vreau sa fac, stiu ce pot sa fac si stiu si cum sa fac(de cele mai multe ori). Stiu ce sa zic, cand sa zic; daca nu ma crezi, asta nu-i problema mea. Mie nu-mi place sa mint si sa amagesc asa fara sens. Cand are sens sa fac asta, o fac cu delicatete, fara sa jignesc sau mai stiu eu ce.Nu-mi sta in fire sa bat campii cand vorbesc cu o persoana, mai ales atunci cand persoana are nevoie de mine.
Sunt cum sunt, si ma accepti asa cum m-am format, daca imi esti prieten. Nu putini ma cunosc, insa nu multi imi sunt prieteni.
