Azi.

Azi a fost naspa. O zi nasoala din aproape toate punctele de vedere; vreme, scoala, personal life.
Sa ne ia naiba! De ce ne trebuie scoala? De ce trebuia ca mama sa apartina sistemului comunist si sa aibe inca idei "din alea"?
Sa o ia naiba de vreme! De ce trebuie sa ploua? Sa fie noroi? Sa fie frig?
Sa o ia naiba de viata personala! De ce imi trebuie mie atatea probleme? De ce sunt eu, eu?
Gata.. deja m-am plictisit.

Nu stiu ce am azi... .Vreau sa fie maine.

[Si daca maine o sa vreau sa fie iarasi azi... ? :-<]

Again ...

Eh... o data cu venirea din Brasov au si inceput intrebarile de tot felul.
De ce ne-am intors?In Bucuresti e viata noastra 8-|.
De ce n-am stat mai mult?Banii sunt o problema.
De ce e mai frumos in Brasov?Pentru ca e o alt fel de viata.

Si tot asa... . Insa iar incep sa ma intreb de ce EU imi pun intrebarile astea.. si de ce mereu. Mi-am mai zis ca sunt diferita, mult mai diferita decat altii, mi-am mai zis ca am anumite pareri, bune sau rele... multe mi-am mai zis. Dar iar revin asupra "nelinistii" mele.
Mi se intampla ceva ciudat, iar. Am impresia ca sunt de forma in viata asta; ca sunt folosita, inselata, tradata, luata peste picior, si altele. Poate nu e chiar asa... dar daca e?

Ei si daca am prieten, sunt superioara altora? Uhm.. nu. Viata mea nu consta in a avea prieten pentru a fi superioara altora. Momentan mie imi este absolut indiferent daca am prieten sau nu. Faptul ca am prieten nu-mi schimba nici gandirea, nici actiunile, nici prieteniile.

Ei si ce daca am note mari la scoala? Sunt constienta ca in momentul de fata trebuie sa ma gandesc si la viitorul meu si la ce o sa se intample cu mine dupa liceu.O sa fac o facultate, aici sau in strainatate( asta daca mai vine cineva cu mine...), o sa am o slujba, o sa am si o familie, o sa fiu mare... .

Ei si ce daca vizitez Europa? Atata timp cat ai mei imi dau bani, si atata timp cat chiar imi doresc sa vad ce-i " pe aici", prin lume, nu e nimic deosebit. Ma gandesc ca unii la 7-8 ani, au vazut mai multe decat mine in ultimii 2 ani, de cand am inceput sa ma plimb prin UE. Ma gandesc la altii, la diferite varste, nu se mai satura sa se "documenteze" in privinta acestui subiect.

Ei si ce daca asa sunt eu? M-am obisnuit cu mine. Ma cunosc. Stiu ce vreau sa fac, stiu ce pot sa fac si stiu si cum sa fac(de cele mai multe ori). Stiu ce sa zic, cand sa zic; daca nu ma crezi, asta nu-i problema mea. Mie nu-mi place sa mint si sa amagesc asa fara sens. Cand are sens sa fac asta, o fac cu delicatete, fara sa jignesc sau mai stiu eu ce.Nu-mi sta in fire sa bat campii cand vorbesc cu o persoana, mai ales atunci cand persoana are nevoie de mine.

Sunt cum sunt, si ma accepti asa cum m-am format, daca imi esti prieten. Nu putini ma cunosc, insa nu multi imi sunt prieteni.

[B][R][A][S][O][V]

Da.. :-<... Brasov este locul unde nu o sa ma plictisesc niciodata :). Chiar daca localnicii nu vad Brasovul asa cum il vedem noi, in acest oras ma simt.. ca acasa. Este la munte, are o istorie minunata si nu este Bucurestiul de care mi s-a acrit. Daca aveti ocazia sa mergeti in Brasov nu o ratati. Credeti-ma... nu o sa regretati nicio secunda petrecuta acolo :x.

Dificil.

Sa va iau cu x si y? Expirat. Sa va zic direct? Nici vorba.
O sa fac iar un dialog intre mine si... mine:-? . Sunt ca Iona asa...vorbesc cu mine..meditez, va las sa ma cunoasteti.
As vrea sa fiu o piatra. Piatra n-are sentimente. Nu poate sa aiba prieten sau dusman. Ea stie doar sa stea si sa fie calcata. E simplu: stai- esti calcat, stai- esti calcat. Si ciclul se repeta paaana ... esti sfaramata de un tir de 7 tone( sau cate o avea :-??).
Ma rog.. mai pe scurt, daca esti piatra, nu ai probleme de genu: ce o sa se intample cu mine? Pentru ca o piatra doar sta.
Ok..poate delirez.Dar ganditi-va. Cum ar fi sa stai toata viata fara sa faci nimic (vorba aia- "ca o stana de piatra")...?
Eh..poate unii inteleg ce am vrut sa exprim prin aceasta comparatie, si poate chiar se afla in situatia mea; o situatie dificila ce-i drept.



Mersi . :)