Am uitat demult cum este sa scrii intr-un jurnal. Au trecut 2 ani si o data cu trecerea timpului s-a schimbat si tehnica de operare! S-a inventat blog-ul si asa am ajus eu sa-mi insirui toate gandurile pe el.
Mii de ganduri, mii de moduri in care sa le asezi pe hartie. Filozofez... asta fac de ceva timp incoace.
Astazi m-am gandit la mine... am realizat cat de departe am ajuns cu filozofiile mele despre viata. Era vorba ca eu sa fiu pe primul loc in orice fac, sa ma gandesc mai intai la mine si dupa la altii. Se pare ca am exagerat putin. Tot ce vroiam era sa fie totul bine, in final s-a dovedit ca tot eu am dat-o in bara. Cineva imi zicea ca uitandu-se la o persoana si vazandu-i defectele il face mai puternic; insa observand si calitatile devine brusc mai slab. Asa si este! Cui ii convine sa fie in urma altcuiva?Nimanui, exact! Daca stau si ma gandesc mai bine, la cum ma cunosc as putea spune ca sunt un exemplu demn de urmat pentru unii, altii; si totusi de ce cand stau sa ma analizez in deamanunt, cel mai mic punct slab ma doboara? De ce cand spun ca sunt curajoasa, cel mai mic obstacol ma face sa fug de frica? De ce cand zic ca o sa trec peste toate, o replica auzita la timpul neportivit ma face sa dau inapoi? E simplu! Pentru ca asa sunt eu si cine ma cunoaste ma accepta asa cum sunt. Nu cred ca ar mai trebui sa fug de persoana mea oricum ar fi ea. Daca o sa ma accept pe mine insumi, automat si altora o sa le fie usor sa ma accepte. Cred tot ce zic? Poate ca da, poate ca nu; inclin sa cred da. Recunosc ca nu e chiar usor sa te accepti decat dupa nenumarate incercari. Dar toate aceste incercari pot avea un final fericit.
Gandeste-te mai intai la tine si apoi la altii! Insa nu uita ca exista niste limite intre care tu trebuie sa te incadrezi!
O sa functioneze in timp... simt eu asta!
3 comments:
Si ce? :))
ioana... tu de ce esti mereu trista pe blog?
asa sunt eu draga.. tu de ce imi zici emo? :))..
si wow.. miai zis pt prima oara in viata ta "ioana"! :|:O
Post a Comment